O zi de-a dreptul enervanta

De dimineata m-am trezit relaxata si floricica. Am urmat cursul unei zile de munca. Mi-am facut cafea, dus si asa mai departe. Problema a inceput cand am iesit din casa. Evident ca nimic nu functioneaza in tara asta in ceea ce priveste circulatia masinilor si circulatia transportului in comun. Drumuri prea inguste, masini prea multe este normal sa nu mai aiba loc.

Dar ce sa vezi? Au gasit loc pe sina de tramvai, mereu gasesc loc pe sina de tramvai. Intamplarea face ca astazi sa am bagaj mult la mine - i-am promis unei prietene ca ii trimit ceva si na... il car dupa mine la serviciu ca sa i-l pot duce apoi - in tramvai aglomeratie de nu aveai unde sa arunci un ac. Eu, mititica de statura nici nu mai aveam de ce sa ma tin si am facut echilibristica. Tramvaiul a facut o 17 minute pentru o statie, ingrozitor. cu toata greutatea aia in mana simteam ca innebunesc. imi venea sa ma dau jos din tramvai si sa ma duc la aia cu masinile de pe sina de tramvai sa ii iau de guler si sa le strig in fata: baiiiiiii imbecililor, plecati din calea tramvaiului. Pana la serviciu am facut o ora. Am ajuns cu mainile tremurande si nu puteam sa mai tin in mana niciun pahar cu apa.

Nu inteleg cine conduce bai nene orasul asta. Ca eu daca n-as face fata m-as retrage si as lasa pe altul mai bun. Uite, cum ar fi in cazul unei firme, pai daca am o firma si nu ma pricep sa tin niste hartii pentru angajati apelez la o firma care ofera servicii salarizare. Asa am si mai mult timp, nici nu imi mai bat eu capul si treaba merge ca pe roate. Dar de ce oare nu pot face conducatorii astia la fel? Pentru ca ei nu trag pentru tara sau oras sau orice, ei trag pentru ei si atat. Sper sa imi revin pana diseara. Plec la drum si nu vreau sa plec asa nervoasa.