Pregatiri

Avem cununia civilă. Spun DA!

Ne pregătim de nuntă. Pe întâi noiembrie voi fi mireasă. Este cel mai frumos eveniment, aşteptat o viaţă de toate fetele. Şi de mine.

Am visat mulţi ani la această zi.

Sunt mireasă!

Voalul se tot încurcă în pantofii cu toc, se tot amestecă prin curte cu pământul îngheţat. Sunt emoţionată şi speriată. Mergem la biserica din satul copilăriei mele să mă însoţesc în faţa lui Dumnezeu cu omul iubit. Ceremonia care începe, mă copleşeşte. Uit că înaintea mea a fost altă mireasă şi că, aşa cum se spune, eu, fiind a doua, nu voi avea noroc. Uit chipul pierit al lui Dor, iubirea mea din copilărie, uit privirea lui sfâşietoare, îl pierd în mulţimea de curioşi, strânşi să o vadă  iubita de la oraş, măritată cu unul din „lumea largă”…

În biserică, preotul cere verighetele. Naşul încearcă să i le dea. Una dintre ele, a mea, cade pe jos. O găseşte mama printre poalele rochiei mele de mireasă….

Oamenii scot un sunet adânc de uşurare, sau poate de presimţire. Cazuse verigheta, nu era de bine!

Ziua continuă cu o nuntă ca-n poveşti.

Lăutarii autohtoni, nişte ţigani oacheşi, o cântăreaţă răguşită, o staţie de amplificare defectă. Dar noaptea se prelungeşte într-o beţie generală. S-au pus la bataie  vin,  ţuică, fripturi, cozonaci, totul la discreţie.

Nunta mea este pentru “orăşeni”.

Majoritatea satului petrece la nunta cealaltă, unde oamenii sunt datori. Nimeni nu crezuse că mirele meu va fi din alte zări. Iar la M. nu a venit nimeni la nuntă. Nici măcar părinţii lui…

Mirele ia mireasa în braţe şi o trece pragul casei ţărăneşti. În curte, nuntaşii petrec într-un vacarm de nedescris. Nuntă oltenească! Nuntă românească!

Am emoţii mari. Ca şi cum ar fi prima noapte de dragoste.

În camera copilăriei mele, în patul în care eu am visat la nunta mea, patul curat al copilăriei mele.

M. răsfoieşte o revistă porno. Eu nu o suport şi mă uit cu greaţă la imaginile pe care el mi le vâră sub ochi. Niciodată nu mi le-aş putea crea în minte…

Aştept să mă ia în braţe şi să facem dragoste. Să nu mai existe nimic între noi, nici nuntaşii zgomotoşi, nici personajele din revistă.

Stingem lumina şi ne aşezăm în pat. Sărutări şi îmbrăţişări. Respiraţia lui este şuierată şi tremură din tot corpul. Nu înţeleg ce i se întâmplă. Transpiră şi tremură. Gâfâind încearcă să mă iubească, apoi brusc mă trezesc cu penisul lui în gură. Până să mă dezmeticesc, ejaculează şi simt lichidul vâscos şi fierbinte pe buze şi pe bărbie. Mi se face rău.

Dincolo dorm mama şi bunica. Nu pot ţipa.

Sar în picioare, aprind lumina şi încep să plâng înfundat, să nu mă audă nimeni.

M. stă în mijlocul patului, cu ochii larg deschişi, alb la faţă…

Zorii vin în lălăiala ultimilor nuntaşi, adormiţi pe la mese, sau lovind bolovanii pe drumul spre casă, lătraţi de câini.Cocoşii cântă răsăritul. Lumea toată se trezeşte la viaţă.

Pentru mine, iubirea a murit în noaptea nunţii mele…